ego id superego

Structura personalitatii fiecarui om are trei dimensiuni. Freud, parintele psihanalizei, a impartit-o in Id, Ego si Superego.
Atunci cand se naste, fiecare copil are o personalitate simpla nedezvoltata, ce consta numai in dorinte primitive, neinsusite, porniri pe care le mosteneste. Asadar, el este este un cumul de instincte (tendinte innascute) si reflexe, un cumul de energie neincorsetata care cauta cu disperare sa-si satisfaca instinctele. Freud denumeste personalitatea copilului nou-nascut ID.
El, copilul nou-nascut, nu stie ce inseamna posibil sau imposibil si nici nu are simtul realitatii. Nu are constiinta si nici reguli morale dupa care sa se conduca. In aceasta faza, cea mai puternica pornire este satisfacerea imediata a pulsiunilor – daca unui nou-nascut ii este foame, de exemplu, el nu asteapta. Cand copilul trebuie schimbat, ii este frig, cald, il doare ceva sau vrea sa i se acorde mai multa atentie, Id-ul anunta aceste lucruri pana cand nevoile copilului sunt satisfacute.
Insa chiar din primele zile de viata, pornirile instinctuale ale copilului se vor confrunta cu realitatea. Instinctul de a manca (el este corelat cu supravietuirea) nu poate fi intotdeauna satisfacut imediat, uneori mama este ocupata si atunci satisfacerea nevoii copilului se face cu intarziere. Apare astfel un o diferenta intre impulsurile copilului si ceea ce primeste. Acest conflict constant intre ID si realitate dezvolta un al doilea nivel al personalitatii, Ego-ul.
Ego-ul se dezvolta atunci cand copilul incepe sa-si da seama de ceea ce este posibil si ceea ce nu este posibil. Este nivelul rational al personalitatii umane, orientat catre realitate. Copilul ajunge sa intelega ca gratificarea de amanare este o evolutie asteptata si ca scopurile pe termen lung impun uneori refuzarea scopurilor pe termen scurt.
Ego-ul intelege ca ceilalti oameni au si ei propriile dorinte si nevoi si ca un comportament egoist si impulsiv poate avea efecte negative. Este de datoria Ego-ului sa satisfaca cerintele Id-ului, tinand totodata cont si de lumea Inconjuratoare.
Desi ID-ul cere o gratificare imediata, Ego-ul duce aceste dorinte in directia cea mai profitabila pentru individ. Este important de subliniat ca cele doua niveluri ale personalitatii reprezentate de ID si Ego nu sunt in opozitie, ci conlucreaza catre atingerea aceluiasi scop, si anume satisfacerea trebuintelor si instinctelor individului.
In schimb Superego-ul se afla in opozitie cu primele doua. Acest termen se refera la aspectele morale ale personalitatii. Ca si Ego-ul, acest al treilea nivel al personalitatii se formeaza din contactul cu realitatea, desi Superego-ul priveste mai mult realitatea sociala decat cea psihica. Evolutia Superego-ului (constiinta) nu apare in primii ani ai copilariei.
Conform presupunerilor lui Freud, Superego-ul rezulta in principal dintr-un proces de identificare cu parintii si in special cu parintele de acelasi sex. Copilul incerca sa fie la fel ca parintii: sa adopte valorile si credintele lor, precum si comportamentul lor. Astfel, copilul invata regulile culturale si religioase care guverneaza comportamentul parintilor lui si aceste reguli devin, apoi, parte a Superego-ului sau.
Trebuie ca cele mai importante convingeri religioase, precum si regulile culturale si sociale implicite si explicite sa se opuna pornirilor ID-ului. De aici, Superego-ul si ID-ul sunt in mod necesar conflictuale, fapt presupus de Freud ca finnd explicatia multora dintre comportamentele deviate.
Multi considera ca Superego-ul este acelasi lucru cu constientul, dat fiind faptul ca diferentiaza binele de rau. Freud insa sustine ca Superego-ul contine doua parti, constientul si egoul ideal. Constientul poate fi exprimat prin metafora familiara a ingerului si demonului, fiecare stand pe cate un umar. Constientul decide cursul actiunilor care trebuie intreprinse. Ego-ul ideal este o viziune ideala a propriei persoane.
Potrivit teoriei sustinute de Freud, un Superego puternic reuseste sa inhibe instinctele biologice ale Id-ului, pe cand un Superego slab cedeaza in fata acestora. Mai mult decat atat, nivelul de vinovatie resimtit in cele doua cazuri va fi mai ridicat si, respectiv, mai scazut. La o persoana normala, Ego-ul trebuie sa fie cel mai puternic - pentru a putea satisface nevoile Id-ului fara sa supere Superego-ul si tinand cont de realitatea din exterior.